La bere şi la vrăjit, în noaptea dintre ani

Bungheri, frumoşi, urâţi, căluşeri, căiuţi, ursari, cete de juni s–au pus pe urat ca noul an să nu vă fie cu bănat; veselie, bogăţie, fericire şi împlinire să se deşarte–n case, iar în anu` care vine s–aveţi parte doar de bine. Sunt urări cu care întâmpinăm anii secolului XXI, sunt urări cu care bunicii noştri întâmpinau anii secolului trecut, aşa că astăzi, în prag de an nou, vom călători, preţ de câteva rânduri şi câteva imagini, înapoi în timp. Nu–l vom întâmpina pe 2010 doar cu şampanie sau file de somon, ci şi, ca în trecut, cu fete care se adună la vrăjit, cu calendare de ceapă, cu cărbuni încinşi pentru recolte bogate, cu focuri pe uliţele satelor sau cu un „La mulţi ani”, cântat din turla bisericii.

Doi pălărieri jos pălăria!

Lucrează împreună cot la cot, înconjuraţi de maşini de cusut, de pălării, de cloşuri pentru pălării. Se apleacă asupra maşinilor şi împing pâsla în bătaia acului, într-o mişcare ce se repetă iar şi iar. Teancuri de pălării îşi aşteaptă rândul şi pe măsură ce teancul din dreapta tot scade, cel din stânga creşte. Sunt tată şi fiu - Virgil Ilieş şi Radu Ilieş-Dădârlat - şi sunt printre puţinii meşteri din ţară care mai fac pălării.

Sfinţii României

Suntem demult familiarizaţi cu imaginile ce prezintă mii de oameni îmbulzindu–se lângă raclele sfinţilor. Suntem demult familiarizaţi cu imaginile prezentând petrecerile cu grătare şi manele, încinse noaptea lângă mănăstiri. Dincolo de astfel de imagini există însă credinţa în puterea sfinţilor, există mărturii despre minunile săvârşite de sfinţi. Unul, doi sau mai mulţi sfinţi sunt prăznuiţi în fiecare zi în calendarul ortodox, dar se ştie că mult mai puţini sunt cei socotiţi a fi apropiaţi de cultura română şi de sufletele credincioşilor români. Aşa sunt Cuvioasa Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, Sfânta Muceniţă Filoteia de la Curtea de Argeş, Sfântul Dimitrie Cel Nou de la Bucureşti şi Sfântul Daniil Sihastrul.

Sonia, cea mai tânără autoare

Salut, eu sunt Sonia si din luna martie o ajut pe mami cu scrisul pe blog. In 7 decembrie am venit pe lume, aşa ca am început deja să mă familiarizez cu arhitectura (deocamdată cea a blocurilor din anii *80) si curiozităţile de pe Terra. De cum se face cald afară, mărim aria explorărilor şi în vară poate dăm o tură pe la monumentele din judeţ. Vă pup!

Betleem, oraşul lui David şi Iisus

Un oraş cu nici 30.000 de locuitori, în care sălăşluieşte una dintre primele comunităţi creştine din lume. Este Betleem, locul în care David a fost încoronat rege al Israelului, locul în care s–a născut Iisus.

Ce poate nu știam despre Crăcun... (II)

Crăciunul la români

Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare, creştinii respectă Postul Crăciunului, când nu consumă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce precede Crăciunul, după care pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Bucatele tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc, jufla şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea.
Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad. Dacă ne uităm pe cer s-ar putea să-l vedem pe Moş Crăciun trecând cu sania sa trasă de opt reni.
Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer, copiii merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea. Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe (mere, nuci), colaci, bomboane şi chiar bani.

 *Obiceiul trimiterii felicitărilor de Crăciun către cei dragi a fost iniţiat de către Sir Henry Cole din Anglia în anul 1843, iar prima felicitare a fost concepută de către J.C.Horsley. Primul model a reuşit să fie vândut în 1000 de copii.
*În 1834, cartea lui Charles Dickens, “Un colind de Crăciun”, apăruta cu o săptămână înaintea acestei sărbători, a cunoscut un mare succes.
*În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a declarat Crăciunul sărbătoare legală, în 1836.
*Figura lui Moş Crăciun a fost inspirată de aceea a lui Moş Nicolae, şi chiar numele său american, Santa Claus, este pronunţia engleză a numelui danez al Sfântului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar francezii îl numesc Pere Noel.
* Imaginea lui Moş Crăciun, aşa cum îl ştim noi astăzi, se datorează desenatorului american Thomas Nast, care l-a creat în 1860. În 1885, Nast îl desenează din nou pe Moş Crăciun, care vine tocmai de la Polul Nord, unde se pare că ar locui, până în Statele Unite, pentru a aduce daruri copiilor.
*Moşul locuieşte de fapt în Laponia (Finlanda), căci la Polul Nord nu sunt reni, iar bătrânelul are nevoie de reni care să-i tragă sania încărcată cu daruri.
*Cel mai celebru ren al lui Moş Crăciun este Rudolf, conducătorul celorlalţi opt: Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder şi Prancer. Aceste nume au fost date de poetul şi profesorul american de teologie Clement Clark Moore.

Ce poate nu ştiam despre Crăciun... (I)

 Naşterea Domnului este cea mai importantă sărbătoare creştină, iar luna decembrie a devenit, mulţumită acestei sărbători, cea mai festivă lună a anului. Chiar dacă nu toţi locuitorii planetei sunt creştini, Crăciunul este sărbătorit pretutindeni, iar tradiţiile popoarelor lumii sunt cu atât mai frumoase, cu cât sunt mai diverse.

Cavalerii

În urmă cu sute de anii erau modelul tinerilor şi slăbiciunea tinerelor, acum înflăcărează imaginaţia scriitorilor şi realizatorilor de film. Cavalerii. Istoria lor începe în urmă cu aproape un mileniu şi nu pare să se sfârşească în curând.

Cea mai veche pictură în ulei

Cea mai veche pictură în ulei, datând din anul 650 d. Hr., a fost descoperită într-o peşteră din valea Bamiyan din Afganistan, informează Discovery News. Peştera nu a fost ferită de dinamita talibanilor, aşa că cercetătorii încearcă acum să conserve porţiunile intacte şi pe baza lor să aprofundeze studiul tehnicilor şi materialelor folosite. “Este uimitor cât de bine cunoşteau aceşti oameni uleiul, pigmenţii şi cum ştiau să le combine”, spune japonezul Hidemi Otake, adăugând că substanţe şi tehnici folosite în secolul al VII-lea se regăsesc şi în arta europeană de mai târziu. Picturile, cu influenţe artistice diferite, îl înfăţişează pe Buddha alături de creature mitice şi cercetătorii cred că realizatorii picturilor sunt artişti care străbăteau Drumul Mătăsii. Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât până acum se credea că pictura în ulei îşi are originile în Europa, continent pe care s-au descoperit picturi datând din secolul al XII-lea.

Civilizaţia Maya (II)

La început erau nomazi, dar în jurul anului 2500 î. Hr. au început să cultive pământul cu porumb, fasole, tabac. Au curăţat porţiuni din junglă, au terasat versanţi ai munţilor. Au trecut de la comunităţile mici de fermieri la regate complexe, au descoperit modalităţi de colectare a apei, au ridicat temple, observatoare astronomice, au pus bazele culturii maya. Au pus la punct un sistem complex de scriere cu peste 1000 de glife, au dezvoltat calendare, concepţii religioase politeiste. Civilizaţia Maya. O civilizaţie care are astăzi 6 milioane de urmaşi.

Civilizaţia Maya (I)

Uimeşte şi în secolul XXI prin arhitectura monumentală, prin sofisticatele sisteme matematice şi astronomice, prin piramidele- temple. Civilizaţia Maya este probabil una dintre cele mai cunoscute civilizaţii mezoamericane clasice, iar la vremea apogeului ei (anii 250-900) era una dintre civilizaţiile cele mai dens populate şi mai dinamice din punct de vedere cultural.

România în trei descoperiri arheologice controversate

Căutăm răspuns unor întrebări esenţiale, dezbatem oferind argumente pro şi contra, aducem dovezi, infirmăm dovezi… iar în discuţie sunt trei subiecte sau mai bine zis trei evenimente care aşază România pe harta marilor şi importantelor descoperiri arheologice. Cele trei descoperiri ar transforma România în locul unde au trăit primii oameni sapiens din Europa, în locul unde au apărut primele semne ale scrierii, în locul unde a existat cea mai veche aşezare stabilă din Europa. Altfel spus astăzi vorbim despre Tăbliţele de la Tărtăria, despre Ion dintr–o peşteră din Anina şi despre Schela Cladovei.

Femeile Vaticanului

Să fii femeie, să lucrezi la Vatican şi să fii cetăţean al acestui stat... mai rar se întâmplă pentru că Vaticanul e încă locul bărbaţilor. Şi totuşi există femei care au făcut istorie la Vatican: o evreică a fost prima femeie angajată la Vatican, iar în 1967, în Biserica Catolică a fost numită, în premieră, o femeie în funcţie de conducere. Dincolo de istoria, dovedită în documente, peste Vatican planează legenda singurei femei care a fost Papă; Ioana.

Alaska, pământul pe care americanii l–au cumpărat cu 7,2 milioane de dolari

Întinderi nesfârşite şi niciun om nu–ţi răsare în cale. În rest, un frig care îţi îngheaţă sângele în vine că doar afară sunt şi –50 grade. Şi totuşi Statele Unite ale Americii au plătit 7,2 milioane de dolari pentru a stăpâni aceste locuri. Se întâmpla în urmă cu 145 de ani, când Alaska devenea teritoriu american.

"Brukenthal" are 400 de cărţi tipărite în urmă cu 500 de ani

Vechi de peste 500 de ani sunt cărţile tipărite, adică incunabulele, pe care Biblioteca Muzeului Naţional "Brukenthal" le adăposteşte. Şi nu sunt deloc puţine la număr, căci instituţia sibiană se laudă cu a doua colecţie ca mărime din ţară: 442 de titluri, grupate în 382 de volume.

Povestea drapelului României

E arborat pe sediile instituţiilor publice, iar la sărbători naţionale, oameni obişnuiţi îl aşază la ferestre; îl "îmbrăcăm" la competiţii sportive sau îl purtăm în războaie. E drapelul naţional al României, iar astăzi, de Ziua Drapelului, vă spunem câte ceva despre povestea lui.

"Satul nu e lada de gunoi a arhitecturii!"

Case vechi de lemn sunt demolate, faţade de la 1800 dispar sub materiale de termoizolat, caferi vechi sunt furaţi pentru a fi comercializaţi – se întâmplă (şi) în satele Sibiului, sate care încep să nu mai arate ca sate cu ale lor case supraetajate şi cu zugrăveli în culori fosforescente. Şi dacă situaţia continuă aşa, "în doi ani s–ar putea să nu mai avem mai nimic"... acesta este semnalul de alarmă pe care îl trag Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu şi Asociaţia Culturală "Monumentum" în cadrul unui proiect de protejare a patrimoniului din mediul rural.

De la Satul Câinilor la Elisabethopolis, sau cum au transformat armenii Dumbrăveniul din târg în oraş privilegiat

De vreo 350 de ani, istoria Dumbrăveniului se confundă cu cea a armenilor. Au venit aici prin secolul al XVII–lea şi au avut un cuvânt greu de spus în dezvoltarea aşezării: au făcut comerţ, şi–au practicat meşteşugurile, au deschis un bazar de mirodenii, au deschis şcoli, au ridicat biserici. Iar strădaniile lor nu au trecut neobservate, aşa că mica aşezare a fost repede remarcată, transformându–se în "oraş privilegiat”. Armeni mai sunt şi astăzi în Dumbrăveni, dar puţini, foarte puţini; din comunitatea care număra vreo 3.000 de suflete la apogeul ei, au mai rămas doar vreo 20–30 de urmaşi; de religie armeano–catolică se declară doar 24 de persoane. În ciuda comunităţii restrânse, cultura armenilor e prezervată în impunătoarea biserică şi în castelul–muzeu, aflat în imediata apropiere a bisericii.

Toamna, din fuga unei masini....

Salamul de Sibiu, o poveste de un secol

A stat doar pe mesele celor înstăriţi, apoi chiar pe cele ale familiei regale a României, a fost cumpărat pe sub mână în anii comunismului, iar astăzi poate fi cumpărat de oricine, doar bani să aibă, căci câteva feliuţe de salam se plătesc cu bani buni. Kilogramul costă cam 60–67 lei. Vorbim de renumitul Salam de Sibiu, un produs înconjurat de legende şi dispute încă de la primul baton ce ieşea pe porţile fabricii deschise de un italian la Sinaia sau poate pe cele ale unei fabricii medieşene, vechi de la 1895. Disputa cu caracter istoric se întinde până în zilele noastre şi câţiva producători îşi revendică dreptul de a–l produce şi comercializa. La Sibiu, cam bate vântul la capitolul salam de Sibiu: se găseşte, dar nu se mai prea produce.

Rivalele

Din Biblie până în ritmurile hip–hop ale zilelor noastre, dragostea ne–a învăluit în muzică, în poezie, în pictură şi sculptură. Pentru că "Dacă dragoste nu e, nimic nu e”, citeam în "Cel mai iubit dintre pământeni” al lui Marin Preda sau îl ascultam cântând pe Gheorghe Gheorghiu. De ce căutăm dragostea? Poate pentru că e un dar ceresc, poate pentru că e elixirul tinereţii fără bătrâneţe, poate pentru că e cea mai de preţ bogăţie, dar poate că răspunsul ar trebui dat de fiecare dintre noi doar în gând. Şi tot în gând ne amintim că uneori am luptat pentru inima iubită cu altcineva, că o dată sau de mai multe ori în viaţă, am simţit colţii geloziei şi ghearele rivalităţii. De aceşti colţi şi aceste gheare nu au fost scutiţi nici prinţi sau preşedinţi, pentru că dragostea, gelozia sau rivalitatea nu întreabă la poarta cui bat. Şi tocmai poveştile lor, ale celor pe care îi cunoaştem din cărţi sau de la televizor, devin poveştile întregii lumi, aşa că de intimitate mai greu de poate vorbi atunci când te numeşti Kennedy sau Brangelina sau când poveştile de dragoste nu sunt în doi, ci în trei. În triunghirile amoroase, calităţile şi defectele fiecăruia sunt întoarse pe toate părţile, iar partipris–urile se creează rapid: rivalale sau rivalii intră în luptă pentru cucerirea teritoriului, iar armele sunt care de care mai diferite: senzualitate, frumuseţe, eleganţă, maturitate....

Balcic, locul din inima Reginei Maria

Pe ţărmul Mării negre, în Dobrogea de Sud a bulgarilor, se întinde un orăşel cu case albe ce a fermecat privirile pictorilor, ale capetelor încoronate şi ale oamenilor obişnuiţi. Se numeşte Balcic şi e locul unde Regina Maria a României a dorit să i se odihnească inima.

„Cânt cântecele mamei, cântece pe care nimeni nu le mai ştie”

a împlinirea a 70 de ani a primit un dar din partea comunităţii unde trăieşte de 46 de ani: i s–a decernat titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Moşna. Vorbim de Nae Roman, un om simplu, dar căruia i s–a dus vestea pe Târnave pentru vocea cu care l–a înzestrat Dumnezeu şi pentru cântecele pe care le ştie.

Revelionul aduce sate cu nume schimbate!

De un Revelion ca niciunul altul au avut parte în urmă cu aproape cinci decenii oameni din mai multe localităţi ale Sibiului: la ora 23.59 pe 31 decembrie 1964, satul lor se numea Henndorf, iar un minut mai târziu, când au ciocnit paharele pentru noroc în noul an, au urat La mulţi ani satului nou–numit Brădeni. La fel s–a întâmplat în Proştea Mare, Vorumloc, Porceşti, Găinari şi Cacova.

Poveste japoneză: Ceremonia ceaiului

Totul pleacă de la spiritual şi frumuseţe lipsită de egoism şi totul are în centru o licoare ameţitoare. Ceaiul. Ceaiul care i–a făcut celebri pe japonezi în întreaga lume printr–un ceremonial vechi de sute de ani. Japonezii de azi învaţă acest ceremonial în şcoli speciale, iar turişti de peste tot vin să–l vadă la el acasă.

Sate dispărute

De ciumă, din răzbunare sau sub iataganele turcilor au dispărut vreo nouă dintre satele Sibiului. Nu s–a întâmplat ieri, alaltăieri, ci în urmă cu peste 500 de ani; atunci s–au dus şi legendarul Androhiel, şi Schmielen, şi Underten, şi Furkeschdorf, şi Alba Ecclesia. O atestă mărturiile arheologice descoperite în pustietăţile judeţului sau o spun bătrânii satelor în poveşti pe care le–au auzit de la bunicii şi străbunicii lor.

Țări care se scufundă

„Lumea se scufundă: dispare în mare…” s–ar putea crede că aceste cuvinte sunt desprinse dintr–un film despre Terra anului 2120, dar nu e așa: aceste cuvinte au putut fi citite în "The Telegraph”, pe 20 ianuarie, anul trecut. Da, lumea se scufundă, spun cercetători, iar opt țări sunt în pericol iminent: să dispară în ape din cauza nivelului tot mai ridicat al oceanului planetar.

Sub asediul maurilor

Timp de vreo opt secole au stăpânit o parte din Peninsula Iberică, aşa că cine ajunge astăzi aici vede biserici catolice şi moschei deopotrivă, aude denumiri cu iz latin sau arab, vede arhitectură europeană şi arabă. Maurii au cucerit aceste ţinuturi în secolul al VIII–lea şi le–au stăpânit câteva secole impregnându–şi cultura în cea spaniolă.

Luna. Povestea cuceririi unui vis

A împlinit de mult timp patru milarde de ani şi, în ciuda experienţei şi a dimensiunilor, tot a fost cucerită de om. Este vorba de Lună, astrul invocat de poeţi în rânduri de dragoste, astrul invocat de astronauţi şi oameni de ştiinţă în visul lor de a cuceri spaţiul.

"Nu mă căsătoresc nici pentru avere, nici pentru deosebita frumuseţe a celuilalt"

Asta trebuiau să declare tinerii care, în urmă cu peste un secol, îşi uneau destinele în Mitropolia Ardealului. Protocolul Bunei Învoiri, aşa cum era cunoscut actul oficial premergător oficializării căsătoriei, e istorie în zilele noastre, dar, credeţi sau ba, chiar şi în 1982 tineri din Fofeldea au accceptat să–l semneze.

Cele mai mari ciudăţenii arhitecturale

V–aţi întrebat vreodată cum ar fi să locuiţi într–o clădire ce pare că dansează sau în alta ce pare că a "crescut” direct din copaci, sau într–una care are o mare gaură, în alta care pare să fi căzut pe o altă casă? Şi dacă toate vi se par a fi construcţii ciudate, să ştiţi că nu am terminat. Vă mai spunem că puteţi vedea un meci de fotbal pe stadionul–cuib de pasăre, că vă puteţi caza în hotelul–piramidă sau în hotelul–Sfinx, că îi puteţi cunoaşte pe cei care locuiesc în casa–căpşune sau în casa–pantof. Sunt doar câteva dintre cele mai ciudate 50 de construcţii din lume. Pe câteva dintre ele le vom "vizita” astăzi.

Biserică 2 în 1: şi catolică şi reformată

* Jumătate de biserică e catolică, iar cealaltă jumătate e reformată. Se întâmplă la Micăsasa în cadrul aceluiaşi edificiu. Unul datând in secolul al XIII–lea *

State minuscule

Unele nu au suprafaţă nici cât un oraş sau cât un sat, iar uneori numărul locuitorilor lor e tot ca de aşezare rurală. Şi totuşi sunt state. E vorba de câteva ţări care concurează la titlul de cele mai mici state ale lumii. Cu o suprafaţă de 0.44 km pătraţi şi 770 locuitori, Vaticanul conduce detaşat acest top; îl urmează alte două ţări europene şi două state–insulare din Oceanul Pacific.

Transylvania de România? Nu. De SUA!

Putea să fie unul dintre statele ce formează astăzi SUA, în schimb e o diviziune a statului Carolina de Nord şi e cunoscut sub numele de "Pământul cascadelor”, că tot afişează cu mândrie 250 de căderi de apă. Vorbim de Transilvania americanilor, un fel de "judeţ” românesc, ce tocmai a împlinit 150 de ani şi îi sărbătoreşte cu mare fast.

Comoara ascunsă de la Tilişca

Sus pe Dealul Căţânaş a ajuns mult din argintul dacilor, că doar aici era una dintre vestitele monetării dacice din secolul I. Iar preţiosul metal se transforma în monede, ce erau trimise spre cetatea de scaun a Daciei. Cu o asemenea bogăţie, precum cea adăpostită de Dealul Căţânaş, nu e de mirare că romanii au căutat luni în şir comoara Regelui Decebal, comoară despre care se presupunea că ar fi fost ascunsă aici. Dar nu a fost nimeni îndeajuns de norocos încât să o găsească şi poate tocmai de aceea povestea ei se tot spune de două milenii încoace în legendele locului.

Primul oraş din Transilvania e mai vechi decât piramidele egiptenilor

* Oraşul a fost descoperit în zona Turdaş, judeţul Hunedoara, de către arheologii sibieni * Situl uimeşte prin dimensiuni, estimate la peste 100 hectare, prin sistemul complex de fortificaţii cu 11 palisade, prin sistemul de împărţire interioară în cartiere şi prin mulţimea statuetelor descoperite, unele dintre ele întruchipând regi aşezaţi pe tron *

Cristianul are cea mai veche fortificaţie din România

În jur de 7.400 de ani are cea mai veche fortificaţie din România. A fost descoperită în comuna sibiană Cristian. Ea pare să fi avut formă ovală şi a fost ridicată într–o perioadă când conflictele din Balcani erau numeroase.

Zorro. De la realitate la mit

Bandit sau patriot, negustor sau hoţ de cai – sunt toate cuvinte care s–au spus despre un singur om: Joaquin Carrillo Murrieta. Şi dacă numele lui nu vă spune prea multe, atunci vă amintim de Zorro, personajul ficţional care a aprins imaginaţia scriitorilor, actorilor, regizorilor şi compozitorilor. Iar motivul pentru care îl pomenim pe misteriosul spadasin cu mască neagră e simplu: se pare că în crearea acestui personaj, „tatăl” lui Zorro s–ar fi inspirat mai ales din povestea lui Joaquin Carrillo Murrieta.

Sadu I – hidrocentrala de 116 ani

Sa deschizi lumina, sa deschizi televizorul, sa petreci câteva ore în fata calculatorului… sunt gesturi care ne-au intrat în reflex si le facem ca si cum am avea o practica de sute de ani. Si totusi nu e chiar asa… nu ne bucuram de electricitate de prea mult timp. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră aţi fost într-o  hidrocentrală şi mai ales în una care funcţionează neîntrerupt de mai bine de 110 ani, aşa că vă invităm noi azi să vizitaţi una… cea de la Sadu, care produce energie electrică din 1896, pe când era prima hidrocentrală din România şi a treia din lume, utilizând tehnologia de transport la distanţă a energiei electrice. Mulţumim conducerii Hidroelectrica Sibiu, directorului Mircea Dordea, pentru sprijinul acordat în realizarea materialului.

Meteoriţii. Vizitatori din alte lumi

Se spune despre ei că sunt responsabili de extincţia în masă a dinozaurilor sau că pot dovedi că pe Marte a existat viaţă. Cântăresc câteva sute de grame sau mii de kilograme. Sunt meteoriţii, vizitatorii din alte lumi, care de peste două sute de ani incită curiozitatea oamenilor.

Un om pe acoperisul lumii

"Mi–a fost frică de multe ori, dar am transformat frica într–un factor stimulator și nu am lăsat–o să mă paralizeze. Capacitățile mele nu au fost ieșite din comun, dar am avut suficientă putere și hotărâre ca să îmi înving temerile și să reușesc.” Un om ca toți oamenii pare a fi Sir Edmund Hillary; în memoria colectivă el este însă primul om care a pășit pe cel mai înalt pisc al Everestului, e apicultorul devenit explorator, e adolescentul care și–a învins timiditatea atunci când a dat piept cu muntele.

Poveşti din Piaţa Mare

I se spunea Grosser Ring sau Grosser Platz, în perioada interbelică a  fost numită Piaţa Regele Ferdinand, iar în cea comunistă - Piaţa Republicii. Aici bate inima Sibiului, aici e locul unde se întâlnesc sibienii, pe o suprafaţă de 142 metri lungime şi 93 metri lăţime. E Piaţa Mare, un spaţiu emblematic pentru Sibiu, un spaţiu din ale cărui poveşti vă invităm să gustaţi astăzi.

Cascada Victoria, fumul care tună

E „cea mai frumoasă privelişte pe care am văzut–o în Africa”, scria exploratorul David Livingstone în urmă cu mai bine de 155 de ani, când a descoperit Cascada Victoria. A fost doar unul dintre oamenii ce s–au declarat fascinaţi de revărsarea a 550 milioane de litri pe minut, de la o înălţime de 108 metri. Victoria este una dintre „bijuteriile” Africii şi una dintre minunile naturii care încă mai dă bătăi de cap oamenilor de ştiinţă.

Taj Mahal

"Nu un monument de arhitectură, ci dragostea unui împărat încrustată în piatră”, astfel descria Taj Mahalul poetul englez Edwin Arnold. Aşa şi este cunoscută minunea arthitectonică a Indiei, ca templul dragostei. A fost construit de Împăratul Shah Jahan în memoria soţiei sale Mumtaz Mahal, iar astăzi frumuseţea edificiului din marmură albă şi legendele care–l înconjoară atrag anual în jur de 3 milioane de vizitatori.

Ultima piuă de ulei

Din şase uleiniţe câte erau în urmă cu cincizeci de ani în Gura Râului, a mai rămas doar una, cea a lui Petru Bârză. Din ceea ce ştie proprietarul, aceasta e şi ultima piuă atât de veche din judeţ. Puţini sunt însă cei care mai vin să facă ulei din seminţe de dovleac sau de floarea soarelui, iar anul viitor vor fi şi mai puţini căci seceta a secat recoltele.

Lumea în miniatură

Casa Albă, Turnul Eiffel, ansamblul Sf. Petru de la Vatican, Taj Mahalul, Moscheea albastră din Istanbul, Aeroportul Schiphol din Amsterdam. Nu aţi avut cum să călătoriţi pe diverse continente şi să le vedeţi pe toate? Mai există o soluţie: le puteţi vedea în miniatură. Sute de asemenea construcţii celebre ne aduc lumea în miniatură în două renumite parcuri: Minimundus şi Madurodam.

New York, oraşul ingineriilor perfecte

Peste 19 milioane de oameni trăiesc în zona metropolitană New York. Muncesc în zgârie–nori ce depăşesc 440 metri înălţime, locuiesc în case clădite pe ape, călătoresc pe unul dintre cele mai vechi poduri suspendate americane, se plimbă prin cel mai vizitat parc din SUA, un parc construit de mâna omului şi nu prin bunăvoinţa naturii. Acesta este New Yorkul, metropola în care ştiinţa inginerească îşi spune cuvântul la tot pasul.

Primul zbor transatlantic. De la Lindbergh la biocombustibil

În 21 mai 1927, Charles Lindbergh reuşea minunea de a fi legat New Yorkul de Paris, într–un zbor fără oprire. De atunci şi până azi zborurile transatlantice au devenit o rutină şi mii sau milioane de avioane transportă în siguranţă pasagerii din Europa în America. Concomitent însă a fost nevoie de 84 de ani până când s–a reuşit primul zbor transatlantic pe bază de biocombustibil. S–a întâmplat pe 18 iunie, în acest an.

90 % dintre limbile Pământului vor fi pe moarte în anul 2050

În jur de 6.900 de limbi sunt în viaţă pe Terra, adică sunt vorbite. Cele mai negre previuziuni ale cercetătorilor arată că în patru decenii, în jur de 6200 dintre acestea vor fi pe moarte sau vor fi murit deja. Globalizarea, internaţionalizarea comunicării în engleză, migraţia pe scară largă vor contribui din plin la decimarea limbilor.

Soliman Magnificul

Poporul său l-a numit Legislatorul, europenii i-au spus Magnificul, ambele supranume dezvăluind un mare conducător, unul care a știut să înființeze școli și să regândească infrastructura orașelor, unul care a stăpânit teritorii întinse până în Egipt și Persia, până în Italia și Dalmația. Avea însă două mari iubiri: pe Roxelana, sclava pe care a luat-o în căsătorie, și poezia. Acesta a fost Soliman Magnificul, sultanul care de cinci secole încoace iscă interesul istoricilor, arheologilor, al poeților și pictorilor.

La Efes, pe urmele Fecioarei Maria şi ale zeiţei Artemis

Străbaţi drumul străjuit de bolovani îngălbeniţi de ploaie şi Soare, îţi faci palma cauş şi sorbi puţină apă la cişmeaua lui Traian, te relaxezi o oră la baia publică şi încă o oră în imensul amfiteatru; poposeşti în Templul lui Hadrian şi în cel al zeiţei Artemis, pleci privirea pe un pergament în Biblioteca Celsus şi, în sfârşit, îngenunchezi pentru câteva minute în faţa casei Fecioarei Maria… Prin faţa ochilor închişi, Efesul îşi deşartă bogăţiile sutelor şi sutelor de ani de istorie, aşa că privirile îţi colindă însetate pe fiecare piatră, iar urechea se apleacă plină de curiozitate spre fiecare foşnet al firelor de iarbă. Eşti la Efes, tărâmul unde zeii întâlnesc puterea credinţei în unul singur şi atotputernic Dumnezeu.

Pelerin la Mecca

O dată în viaţă trebuie să te rogi la Mecca – asta ştiu toţi musulmanii, aşa că nu e de mirare că peste 13 milioane de pelerini ajung aici anual. La începutul acestei luni s–a stabilit şi un record: 1,8 milioane de musulmani erau prezenţi la Mecca în prima zi a pelerinajul ritual comunitar, denumit hajj.

Manuscrisele de la Marea Moartă

972 de texte, unele dintre ele fiind cele mai vechi fragmente biblice cunoscute până în prezent. Toate au stat ascunse, neştiute de nimeni, timp de sute sau mii de ani, în peşterile de la Qumran. Le–au descoperit nişte păstori, le–au vândut pe nimica toată, iar când un arheolog a aflat de ele, lumea întreagă s–a minunat de comoara de pe ţărmul Mării Moarte. Vorbim de Manuscrisele de la Marea Moartă.

Bătrânele doamne ale căilor ferate

Odinioară goneau în lung şi în lat; cunoşteau dealuri, munţi, câmpii; şi lumea le cunoştea, le aştepta sosirea şi le saluta cu fluturări din mâini. Ani buni s-au numărat printre cele mai importante, mai binecunoscute şi mai populare „personaje”. Acum au parte de o binemeritată odihnă: nu mai pornesc să cucerească lumea, dar lumea, deja cucerită, vine uneori să le vadă. Sunt locomotivele cu aburi care au poposit pe şinele din muzeul organizat în cinstea lor la Sibiu.